Ea face parte din patrimoniul cultural național, ține de identitatea unui neam, dar aparţine artei universale.
Fără ea planeta va fi mai săracă şi universul mai suferind.
Ciprian Șoim
Străarta
Cred că este foarte important, mai ales acum, ca fiecare țară să-și redescopere rădăcinile înfipte adânc în moștenirea culturală lăsată de strămoși. Să le repună în lumină şi să le promoveze.
Eu tocmai asta fac! Cercetez aceste tezaure, împrumut din ele câte ceva, le trec prin filtrele cunoașterii și înțelegerii mele. Apoi mă străduiesc ca, înfrumusețându-le, să îmbogățesc cu ele patrimoniul cultural şi artistic al neamului meu şi al planetei pe care trăiesc. Arta tradițională este nemuritoare!
Într-o lume atât de variată, cum este cea de astăzi, am înţeles că, paradoxal, există totuşi un risc major. Acela de a ne confunda identitar, prin uniformizarea comportamentală, lingvistică, vestimentară şi chiar artistică.
Există o formă de identitate a oricărui neam, ce nu poate fi înstrăinată sau confundată nicidecum: arta tradiţională sau străarta! Aceea care a stat ascunsă uneori mii de ani. Dar când a fost redescoperită, a grăit totul în detaliu despre acele neamuri despre care se credea că au dispărut.
Arta tradiţională este nemuritoare. Ea se particularizează adesea prin amănunte ce conţin multiple şi adânci mesaje. Fiecare popor are în fiinţa lui, în arta sa tradiţională mai ales, ceva atât de bine individualizat, încât orice aparentă asemănare, în esenţă relevă tocmai diferenţele inconfundabile.
Principiile încrestării lemnului
Există patru principii de bază descrise în Izvoade de crestături ale țăranului român, a lui Tzigara – Samurcaş. De asemenea, aceleași principii le găsim şi în Ornamentică tradiţională comparată a lui Nicolae Dunăre. Principii precum repetiţia, alternanţa, simetria, principiul radiaţiunii.
Repetiţia
sau „orânduirea mai multor crestături de aceaşi formă şi dimensiune una lângă alta, la distanţe egale. Ele ne oferă aspectul plăcut al ornamentului bazat pe principiul repetiţiei.
De la motivul cel mai simplu (…) se ajunge, prin amplificarea principiului repetării, la frumoasele şi variatele ornamente. Astfel, sub formele bogate ce se ivesc, de abia se mai recunoaşte principiul ce a servit la bază.”
Alternanţa
a luat naştere, aşa cum zice Tzigara – Samurcaş, „pentru a se evita monotonia repetării care poate deveni obositoare”. Pe baza acestui principiu variat îndeosebi prin combinarea lui cu al repetării, se nasc motive bogate şi impunătoare.
Simetria
spune Alexandru Dima, „aduce o anume linişte şi încremenire ce-i este proprie” (artei tradiţionale româneşti).
Iar Nicolae Dunăre afirmă: „simetria, în strânsă legătură cu echilibrul şi măsura, a constituit un principiu decorativ cu cea mai pronunţată răspândire şi frecvenţă în ornamentica tradiţională românească, precum şi în decorul multor popoare”. Tot el împarte ornamentele simetrice faţă de un ax, faţă de două sau faţă de mai multe axe.
Principiul radiaţiunii sau al radiaţiei
se referă la motive cu ornamente ce înconjoară un punct central. Aşa cum îl găsim în Izvoade de crestături ale ţăranului român, „Rotunzimea globului solar cu ale sale raze strălucitoare”.
Toate crestăturile folosesc aceste patru principii fundamentale! Fie singuratice, fie în şiruri strânse, rezultând obiecte care se disting prin înfăţişarea lor clară, liniştită, rezultat al unei tehnici care s-a transmis din generaţie în generaţie şi al unei compuneri bine echilibrate.
Arta tradițională este nemuritoare!
